"[...] Eram copil. Si nu aveam inca acel filtru al emotiilor: ce se cade sa vrei sau sa simti. Sau sa-ti placa. Si ce nu se cade. Intre timp, si familia, si educatia, si societatea mi-au dat peste degete, peste suflet, peste nas, si asa am inteles ce are voie sa-mi placa si ce nu are voie. Si ce am voie sa-mi trebuiasca. Si, mai ales, ce nu am voie. Si ce da rau in poza, in societate, in lume. Si cum vei fi perceput.
- Asa e rau!!! Iti place asa ceva?!!!
Tin minte si acum cat de tare ma durea semnul acesta al exclamarii luuuung. Ar fi fost nevoie de semnul intrebarii, caci era o intrebare: <<Iti place tie asa ceva? >>. Nu sa se termine cu un <<aaaa>> si cu semnul exclamarii. Foarte vinovata ma simteam ca imi placeau tot felul de lucruri.
Voiam sa devin soldat. Parintii erau foarte rusinati cand ma intrebau musafirii: <<Ce vrei sa te faci tu cand o sa fii mare? >> <<Soldat>> Aaaa! Nu stiau unde sa ma ascunda si sa schimbe vorba. Sau radeau: <<A, ce copila, ce naiva, ce lucruri dragalase spune! Asa e naivitatea copilariei... >> "
München, Deutschland 2019
Comentarii